De neinteles (Odata cu trecerea iernii)

Lacrimi albe, dar de gheata.
transparente-de zapada;
barba rece de Clabuc'.
Dimineata-norii puri
Fac un legamant cu muntii.
Un obstacol-de cu soare.
Puii de gaini se-arata. Si dispar. Dar vin din nou.
Visul de schior-destrama. Amator si totusi vechi
Ganditor la performanta
si cu Alpii fata-n fata.

Totu-i vechi si nimic nou.
Vantul printre nori tuseste, ceata umbla printre ei.
Soare, palid, dar vivace, ii strapunge cateodata...
Cateodata, mai mereu; mai mereu, si totusi rar.
Greu e de descris Cocosul;
Clabucetul-nu mai spun!
Cand de povestit o viata sau o iarna repetata
-caci istoria se repeta, lucru cert si totusi vag-
fata-n fata cu campeanul, nicidecum acomodat
cu esarfa iernii reci.
Si totusi...
Drag e cand conduci izvorul din tumult de epitete,
Revarsat, chiar de banal, printre oameni de zapada-
oameni...ce cunosc adio-ul
unei dragoste oprite
-dragoste de munti carunti,
albiciosi de fluturi mari.
Pe care-i voi revedea:ODATA!