Băţul de chibrit este format din trei părţi: partea de sus, partea de mijloc şi partea de jos. partea de sus este formată la rândul ei din trei părţi: partea de sus de sus, partea de sus de mijloc şi partea de sus de jos. partea de mijloc este şi ea formată din trei părţi: partea de mijloc de sus, partea de mijloc de mijloc şi partea de mijloc de jos. partea de jos este la rândul ei formată din trei părţi: partea de jos de sus, partea de jos de mijloc şi partea de jos de jos. Partea de sus de sus este formată din : partea de sus de sus de sus, partea de sus de sus de mijloc şi partea de sus de sus de jos. ... şi aşa mai departe...
Te-ai prins. Nu se va termina niciodată. Dacă vrei explici mai departe, dacă poţi, accepţi nesfârşirea unor banalităţi.Ce, nu ţi s-a întâmplat ca cineva să-ţi explice lucruri evidente? Nu ai primit argumente puerile ca pentru mintea găinii?Dar nu-i asta problema, ci faptul că cei care fac teoria chibritului n-au habar de domeniul în care vor să pară specialişti. Nu ştie nimic, dar vrea să crezi că ştie. Şi, pentru că nu ştie, complică viaţa cu banalităţi. A, le ascunde în spatele înşiruirilor, a frazelor lungi, a termenilor semi-româneşti. Îi ştii. Sunt cei ce te plimbă din cuvinte. Sunt cei care ştiu chiar şi întrebarea înainte de a o şti tu, care vrei să întrebi, de răspuns nu mai vorbim. Lasă-i să spună. Vei descoperi că pornesc în discursul lor de la ultima propoziţie a antevorbitorului; construiesc cu emfază monumente de stupiditate şi superficial.Şi nici asta nu-i problema, de fapt. Nu m-ar deranja dacă ar declama în faţa oglinzii, dacă nu s-ar folosi de numărul meu de telefon, de timpul meu, de răbdarea mea. Dar ei asta fac. Îmi storc nervii, îmi omoară timpul, mă obligă să fiu necioplit ori să o fac pe prostul . De ce?Pentru că nu pot mai mult? Pentru că am obligaţia vreunei conjuncturi să-i ascult? Pentru că îmi află numărul de telefon sau e-mailul? Da, da, da. Din toate aceste motive şi din încă unul; acela că eu nu îndrăznesc să le spun: nu, mulţumesc sau mulţumesc, deja ştiu şi nu pot asculta încă o dată, sau, poţi fi mai concret şi mai scurt?Şi problema nu-i nici asta, ci faptul că şi eu fac teoria chibritului cu ai mei, cu cei ce mă suportă, cu cei ce mai şi clatină din cap aprobativ la unele banalităţi debitate în grabă ori pe-ndelete. Dacă şi Dumnezeu ar face la fel cu noi probabil că ar fi vai şi-amar. Dar El, dincolo de profunzime, are şi foarte mult respect. „Mai sunt lucruri care nu încap în cartea aceasta…” spunea în Evanghelia după Ioan, deci este şi selectiv. Dumnezeu îmi respectă timpul, este foarte concret, comunică esenţialul şi cred că vrea de la mine să fiu la fel de simplu şi concret.În concluzie, teoria chibritului, are de-a face cu lipsa de bun simţ, cu infatuarea, cu superficialitatea şi cu dorinţa de a complica lucrurile.În ce măsură are de-a face şi cu noi?!? (Observă că formulez întrebarea la plural! Ar fi prea altruist să mă întreb numai pe mine).
.jpg)