TRANSFORMAT
Acum 2 luni
miercuri, 17 decembrie 2008
Cu...o parte din colegi:)
Cu Ana B. (colega de banca)
Cu Patricia N.
Eu, Andra (in mijloc) si Ana B. (dreapta)=> NE-AM IMPACAT:
...dupa ceva tratative...dar...urma conteza:
...adica IMBRATISAReeeeeeeeA!
(trebuie sa fi citit postarea anterioara ca sa intelegi despre ce este vorba)
De la stanga la dreapta: eu, Alexandru Caragicu, Maria S., Ana B., Andreea O.
Alina C. (stanga) si Diana C. alias Mos Craciun (dreapta)
In spate Patricia S. si doamna diriginta si, mai in fata, eu si Alexandra
Andreea N. (stanga), Andrei T. (mijloc) si Cristina (dreapta)
Cu Silviana (Silv)
Cu Lavinia
Cu Maria
De la dreapta la stanga: Silviana, Lavinia, Dragos, Patricia S., Andrei I., Andreea Ioana N., Daniel, Andreea O., George si, in final, eu :P
Cu Andreea O.
Eu, Patricia si Cristina
O poza de grup...deosebit!
Nu se putea liceu mai fain, colegi mai buni si o diriginta mai draguta! E clar. E de infomatica! Ce pot sa zic?
O zi...speciala!
Ce faine's zilele dupa teza si dinaintea vacantei! Da, ca am terminat cu teza luni si...ne-am gandit sa facem o plimbarica de dimineata, inainte de a intra la liceu, pana la Sala Dalles la Targul de Cadouri de Craciun...doar la aSala Dalles si la Diverta, ca, fiind Teza cu Subiect Unic la Geografie/Istorie, am intrat la 14.15...
Dupa ce am asteptat ceva vreme in statia de autobuz cu Andra in frig si minunandu-ma cum de "matinala...si punctuala nu ajunsese pana acum...", o intrezarim venind cu Catalin si Bogdan, cred? Da. Evident. O asteptasera pe Silviana vreun sfert de ora tremurand, in timp ce Silv ma suna ca floricica, ca este acasa si ca o aduce mama ei direct....(bineinteles, ea stand la caldurica).
Am ajuns.Am intrat. Am dat turul.si inca unul. Dar decat pe jumatate. Eu, ca de obicei, am iesit cu mana goala. Era imposibil sa gasesc ceva atat de fain incac nici nu mi-as fi inchipuit ca nu o sa-l iau. Andra si Ana si-au golit nitel buzunarele. Si am gasit cadou si pentru Alexandru.
Apoi, direct la Diverta. Ah! Si ne-am intalnit si cu Andrei Tuicu. Nu conteaza, dar trec in revista si acest lucru. La Diverta..oo la Diverta bine ca gasisem scaune ca sa stea andra si sa ne lase sa "cotrobaim" printre carti in nestire! Mama! Nici n-am simtit-o!
Evident, si de aici am iesit cu mana'n buzunar. Si am luat-o la McDonalds. Pff....si inauntru era full! Plin! Asa ca...am fost nevoite sa stam afara, in frig, si bancile erau atat de reeeci! Aaa si inca ceva! Cei de la I parca ne asteptau acolo! Eu, aeriana, cum m-am dovedit a fi intreaga zi de 16 decembrie 2008, nici nu i-am observat...asa ca nu m-am prins prea devreme de ce "a trebuit" sau "m-au obligat" Andra si Ana sa ne mutat locul....Dar ma dumirii si eu intr-un final:)
Ajunse aproape de liceu, ne-am dat seama ca inca mai aveam putin timp pana a intra si, impreuna cu Ana, am "convins-o" pe Andra sa vina cu noi la depozitul de carte. Bineinteles, intr-o fuga de necronometrizat...necronometrat..in fine! Cuvant inventat de mine! Dar intelegeti voi, astia care vreti :P ;)) Dupa lungi cautari, ca nu mai fusesem niciodata acolo, victorie, l-am gasit! Dar deja ramasesem doar doua. Pe Andra o pierdusem pe drum. Si dusa fu. Intr-o graba de nepovestit am luat cartile si am parasit depozitul. (Dupa ce ne plimbasem prin el ca printr-un oras, dupa ce la casa mai-mai sa ne faca sa explodam doamna dinaintea noastra fiindca luasse PREA multe carti pentru rabdarea noastra si, in final, dupa ce am iesit lasand usa larg deschisa...Ne numeam "VANTUL":P)
Pe drum, procese de constiinta:"Ce nesimtite am fost ca am lasat-o pe Andra in urma!"".."da, stiu. si mie mi-e mila, dar trebuia sa luam cartile. In plus, intr-o dimineata am impuscat mai multi iepuri deodata!". Si, in alergatura noastra, am trecut si pe la Ana pe-acasa si am ajuns in 10-15 minute! Pe jos! Nici macar cu 282-ul!
La liceu, era de asteptat, Andra nu vroia sa vobeasca cu noi. Era clar suparata! Si avea un motiv bine intemeiat. Recunosc. Dar, "in spiritul sarbatorilor", azi, 17 dec, "ne-am impacat". Ce copii nevinovati! Oricum, a fost mai mult o joaca, nu o suparare reala.
La info. Da. Ordinea: Eu, Andrei Ion si Andreea Ioana. Ostentativ, Andrei o intreaba pe Yoyo cui trebuie sa dea ea cadoul de Craciun. Ea: "Nu-ti zic!". Eu: "Asa sa faci, sa nu-i spui!". Un ocean de ras suspect a inundat atmosfera. Clar era ceva la mijloc. Dar, pe moment, nu am ghicit motivul. Astazi, dupa ce chiar EU am primit cadoul de la Yoyo(bine, de la Mosul, cum zice doamna diriginta:P) si abia acum se poate zice ca am inteles pentru ce i-a pufnit rasul: in primul rand, Andrei stia cui avea sa-i faca Yoyo cadoul, si in al doilea rand, chiar eu eram, cea care nici nu banuia si cu care ei stateau de vorba. Deci Andrei intrebase special de cadou! Eu eram acolo! Smecherule! Si eu, "naivo!"
Si, ca o concluzie a "aventurii" de ieri: "Am si racit". Era clar. Seara ma durea ingrozitor capul. Credeam ca s-a intamplat din cauza faptului ca am mancat afara, intr-un frig inimaginabil. Dar ce conteaza cand petreci o zi asa de faina cu niste clegi atat de faini?
Dupa ce am asteptat ceva vreme in statia de autobuz cu Andra in frig si minunandu-ma cum de "matinala...si punctuala nu ajunsese pana acum...", o intrezarim venind cu Catalin si Bogdan, cred? Da. Evident. O asteptasera pe Silviana vreun sfert de ora tremurand, in timp ce Silv ma suna ca floricica, ca este acasa si ca o aduce mama ei direct....(bineinteles, ea stand la caldurica).
Am ajuns.Am intrat. Am dat turul.si inca unul. Dar decat pe jumatate. Eu, ca de obicei, am iesit cu mana goala. Era imposibil sa gasesc ceva atat de fain incac nici nu mi-as fi inchipuit ca nu o sa-l iau. Andra si Ana si-au golit nitel buzunarele. Si am gasit cadou si pentru Alexandru.
Apoi, direct la Diverta. Ah! Si ne-am intalnit si cu Andrei Tuicu. Nu conteaza, dar trec in revista si acest lucru. La Diverta..oo la Diverta bine ca gasisem scaune ca sa stea andra si sa ne lase sa "cotrobaim" printre carti in nestire! Mama! Nici n-am simtit-o!
Evident, si de aici am iesit cu mana'n buzunar. Si am luat-o la McDonalds. Pff....si inauntru era full! Plin! Asa ca...am fost nevoite sa stam afara, in frig, si bancile erau atat de reeeci! Aaa si inca ceva! Cei de la I parca ne asteptau acolo! Eu, aeriana, cum m-am dovedit a fi intreaga zi de 16 decembrie 2008, nici nu i-am observat...asa ca nu m-am prins prea devreme de ce "a trebuit" sau "m-au obligat" Andra si Ana sa ne mutat locul....Dar ma dumirii si eu intr-un final:)
Ajunse aproape de liceu, ne-am dat seama ca inca mai aveam putin timp pana a intra si, impreuna cu Ana, am "convins-o" pe Andra sa vina cu noi la depozitul de carte. Bineinteles, intr-o fuga de necronometrizat...necronometrat..in fine! Cuvant inventat de mine! Dar intelegeti voi, astia care vreti :P ;)) Dupa lungi cautari, ca nu mai fusesem niciodata acolo, victorie, l-am gasit! Dar deja ramasesem doar doua. Pe Andra o pierdusem pe drum. Si dusa fu. Intr-o graba de nepovestit am luat cartile si am parasit depozitul. (Dupa ce ne plimbasem prin el ca printr-un oras, dupa ce la casa mai-mai sa ne faca sa explodam doamna dinaintea noastra fiindca luasse PREA multe carti pentru rabdarea noastra si, in final, dupa ce am iesit lasand usa larg deschisa...Ne numeam "VANTUL":P)
Pe drum, procese de constiinta:"Ce nesimtite am fost ca am lasat-o pe Andra in urma!"".."da, stiu. si mie mi-e mila, dar trebuia sa luam cartile. In plus, intr-o dimineata am impuscat mai multi iepuri deodata!". Si, in alergatura noastra, am trecut si pe la Ana pe-acasa si am ajuns in 10-15 minute! Pe jos! Nici macar cu 282-ul!
La liceu, era de asteptat, Andra nu vroia sa vobeasca cu noi. Era clar suparata! Si avea un motiv bine intemeiat. Recunosc. Dar, "in spiritul sarbatorilor", azi, 17 dec, "ne-am impacat". Ce copii nevinovati! Oricum, a fost mai mult o joaca, nu o suparare reala.
La info. Da. Ordinea: Eu, Andrei Ion si Andreea Ioana. Ostentativ, Andrei o intreaba pe Yoyo cui trebuie sa dea ea cadoul de Craciun. Ea: "Nu-ti zic!". Eu: "Asa sa faci, sa nu-i spui!". Un ocean de ras suspect a inundat atmosfera. Clar era ceva la mijloc. Dar, pe moment, nu am ghicit motivul. Astazi, dupa ce chiar EU am primit cadoul de la Yoyo(bine, de la Mosul, cum zice doamna diriginta:P) si abia acum se poate zice ca am inteles pentru ce i-a pufnit rasul: in primul rand, Andrei stia cui avea sa-i faca Yoyo cadoul, si in al doilea rand, chiar eu eram, cea care nici nu banuia si cu care ei stateau de vorba. Deci Andrei intrebase special de cadou! Eu eram acolo! Smecherule! Si eu, "naivo!"
Si, ca o concluzie a "aventurii" de ieri: "Am si racit". Era clar. Seara ma durea ingrozitor capul. Credeam ca s-a intamplat din cauza faptului ca am mancat afara, intr-un frig inimaginabil. Dar ce conteaza cand petreci o zi asa de faina cu niste clegi atat de faini?
joi, 11 decembrie 2008
Hehe
"-Varul meu s-a ranit grav in urma unui accident de avion...
-Varul tau a fost...cu avionul?
-Nu. Mergea pe strada si se uita dupa avion....si a cazut in groapa!"
-Varul tau a fost...cu avionul?
-Nu. Mergea pe strada si se uita dupa avion....si a cazut in groapa!"
marți, 9 decembrie 2008
Boots...sweets...etc etc
A venit si Mos Niculae (bine,acum vreo 3 zile, dar se accepta postarea intarziata:P)
sâmbătă, 6 decembrie 2008
Telegrama. Catre Fontainebleau...
O durere groaznica. Si o stare de euforie.
O lacrima de dor. Si un zambet optimist.
O speranta firava, dar care va muri ultima. Adica niciodata!
Un dor inexplicabil de a umbla prin nisipul fin, iar altul, de a iesi din cort in timpul ploii calde de vara. De Paris. Si de Fontainebleau. Caii o cunosteau.
O inima care canta alaturi de celelalte. Si una care plange. Fiindca e una noua.
"Ce romantic!". Si "Pur si Reinny". Muresencele o stiu. Si cei interesati.
Un Mures fericit si un Bucuresti ingustat.
Turn to the Light!
Un soare surazator pentru o puternica durere de cap. Dar cu un scop nobil: o masa de partasie.
O amintire. Un con. Un suflet de copil. Chiar doua. O simpla aruncare. Dar bine tintita. Rezultatul? Un zambet sincer. O mana "de ajutor" la un joc. Si asta fiindca era un fel de "matze-ncurcate". Si...o simpla intamplare. Sau nu? Nimic nu este-ntamplator. Sa fie oare o exceptie? Oricum, de neimaginat. Un Turn si o ploaie. Infuriata. Si caini, si pisici. Apoi, un pin. Gata! Nu mai! Ca imi dau lacrimile! STOP. Si nu uita butonul de "eject". Dar amintirea n-o arunca. Fii gata sa o rememorezi. Azi. Maine. Oricand. Atunci cand iti va fi dor. Punct. De la capt, cand mi se face dor. Adica acum. Sunt gata sa incep. oricand. Gura-mi vorbeste si singura. Ochi-mi redau si fara voie. Inima-mi canta si fara acompaniament. Dar nu e cazul. Se opresc la primul "Bon giorno, principessa!". Dar are simtul limitei. Si tace.
A tacut...
O lacrima de dor. Si un zambet optimist.
O speranta firava, dar care va muri ultima. Adica niciodata!
Un dor inexplicabil de a umbla prin nisipul fin, iar altul, de a iesi din cort in timpul ploii calde de vara. De Paris. Si de Fontainebleau. Caii o cunosteau.
O inima care canta alaturi de celelalte. Si una care plange. Fiindca e una noua.
"Ce romantic!". Si "Pur si Reinny". Muresencele o stiu. Si cei interesati.
Un Mures fericit si un Bucuresti ingustat.
Turn to the Light!
Un soare surazator pentru o puternica durere de cap. Dar cu un scop nobil: o masa de partasie.
O amintire. Un con. Un suflet de copil. Chiar doua. O simpla aruncare. Dar bine tintita. Rezultatul? Un zambet sincer. O mana "de ajutor" la un joc. Si asta fiindca era un fel de "matze-ncurcate". Si...o simpla intamplare. Sau nu? Nimic nu este-ntamplator. Sa fie oare o exceptie? Oricum, de neimaginat. Un Turn si o ploaie. Infuriata. Si caini, si pisici. Apoi, un pin. Gata! Nu mai! Ca imi dau lacrimile! STOP. Si nu uita butonul de "eject". Dar amintirea n-o arunca. Fii gata sa o rememorezi. Azi. Maine. Oricand. Atunci cand iti va fi dor. Punct. De la capt, cand mi se face dor. Adica acum. Sunt gata sa incep. oricand. Gura-mi vorbeste si singura. Ochi-mi redau si fara voie. Inima-mi canta si fara acompaniament. Dar nu e cazul. Se opresc la primul "Bon giorno, principessa!". Dar are simtul limitei. Si tace.
A tacut...
joi, 4 decembrie 2008
Orice, dar sa putem canta!
Gata! M-am convins! Vianistii se pricep la toate! Daca si-au uitat caietul de muzica(sau nu au asa ceva, mai plauzibil!), se fac luntre si punte, dar tot scriu versurile de la colindele dictate! Adica.....scriu pe banca....Sa fi vazut banca Andreei Oprea dupa ora de muzica de pe 4 decembrie...bineinteles, ea nici n-ar fi indraznit. Faptasul este, insa, Dragos!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.jpg)